Iran – Universuri Paralele in Vechea Persie. Episod 13

Ultimele doua zile petrecute in Iran le-am petrecut in Teheran au fost destul de pline…. Pe de o parte am vrut sa mai cumpar niste covoare (si am gasit pe langa bazar la cativa euro), dar si sa vizitam ce mai era de vizitat… In plus, am avut o surpriza imensa intr-o librarie cu carti in engleza.

Punctul forte al vizitelor a fost la fostul palat al Sahului… Daca dinastia precedenta locuia in sud in Palatul Golestan pe care l-am vizitat la sosire, ultima dinastie regala s-a mutat in Nord, la racoare la picioarele muntilor. Si merita sa te muti… Pahlavi se rasfatau in numeroase palate intr-un parc de nu mai putin de 104 hectare. Si cum parcul este mare, iar panta este pe alocuri destul de abrupta, cea mai mare distractie a localnicilor este sa ia una din masinile vintage sau chiar si microbuzele care sunt admise pe aleile parcului (Slava Domnului, cei care vin aici nu au voie sa intre cu masina ! Evident, mai sunt si exceptii, ba o pila, ba vreo figura mai cunoscuta, ba vreun var al tipului de la intrare). Cea mai tare masina insa din tot parcul este un Rolls Royce iranian. Este o masina din anii 20, asamblata in Iran pentru sah si care in loc de zeita obisnuita de pe bordul masinii are o statuie al lui Ahura Mazda !

In varful pantei, poti vizita Green Palace. Folosita de tatal ultimului sah, a fost in general o casa de oaspeti. Probabil, aici au stat si Ceausestii cand i-au vizitat pe Pahlavi. Caderea lui Pahlavi a fost o mare lovitura pentru Ceausescu pentru ca primea petrol la preturi infime… In schimb, zilnic un avion-cargo al companiei Tarom aducea salam de Sibiu in Iran … sahului ii placea in mod special, iar toata protipendada copia gusturile sahului, desigur.

Astazi Green Palace se poate vizita (nu e ceva iesit din comun), dar in schimb are o cafenea simpatica de unde poti observa panorama si asculta un parau care se pravale din muntele de 4000 de metri de deasupra noastra.

Cea mai importanta cladire din parc este White Palace, resedinta sahului. Aici pe langa vizita, se poate si fotografia si in interior. Sincer, nu am avut senzatia de opulenta… Da, era un palat cu staif, cu un pronuntat aer de anii 60 – 70 (daca va uitati la filmele cu Piedone cand e prin hoteluri de lux, cam asta e atmosfera). Palatul are 54 camere, multe picturi si foarte dubioasa piele de tigru din biroul numarului 1 – pe atunci protectia animalelor nu era o prioritate, nici ecologia… Langa palat se afla niste cizme imense din fier… sunt ce au ramas din statuia lui Reza Shah, fondatorul dinastiei si tatal ultimului sah… Dupa moartea lui Reza, fiul sau, Pahlavi a ridicat o statuie in cinstea augustului sau tata fix langa palat… Dupa caderea dinastiei si proclamarea Republicii Islamice, statuia lui Reza Shah a fost inlaturata (cam in acelasi stil cu cea al lui Lenin din Piata Scanteii, dar si al lui Saddam Hussein de la Bagdad), ramanandu-i doar cizmele – azi un loc in care toata lumea isi face poze.

Si ca vorbeam de lume… Ca si la mormintele poetilor din Shiraz, si aici destula lume buna… si mai relaxata, am vazut tipe care din cand in cand isi aranjau valul de pe cap, dar de fapt aproape ca era dat jos… Reza Shah a fost si el un reformator, dar nu a avut carisma si prestigiul lui Ataturk, contemporanul sau. Si el a interzis purtatul de val sau basma pe cap… Numeroase femei nu au iesit ani de zile din casa de rusine sa mearga cu capul gol si au aparut totusi dupa ce palariile europene au fost acceptate… Pare ciudat, dar trebuie sa ne gandim ca de secole, iraniencele purtau ceva pe cap si deodata li s-a interzis… cum s-ar simti multe femei din Europa daca maine s-ar ordona ca vara toate femeile sa umble topless pe strada ? Pentru barbati, ar fi cool, pentru multe femei poate nu… Asa si in Iran… de fapt se estimeaza ca in cazul ca se va permite ca femeile sa mearga pe strada fara ceva pe cap, doar 30% ar renunta la val sau basma.

Dupa ce am terminat de vizitat complexul sahului, am fost luati cu masina de o prietena a Adrianei, iranianca din Teheran… ne-am plimbat prin Nordul cel bogat si sofisticat, am fost printr-un bazar, am fost intr-un mall (da, da, chiar si in Republica Islamica, exista un templu al shoppingului), am fost pe la o moschee din aceea cu interior placat in sticla (din pacate, aici, no photo !) si am fost si la o librarie cu carti in limba engleza… Pe unde merg, de obicei cumpar carti despre istoria locului, iar intr-o tara controversata ca Iranul mi-as fi dorit sa gasesc carti despre Revolutia Islamica din punctul iranian de vedere… Din pacate, desi persanii sunt un popor extrem de cultivat si desi am vazut destule carti despre acest subiect in farsi (m-am orientat dupa pozele de pe coperta), oferta in limba engleza era practic nula… nu am gasit nimic… In schimb am gasit o carte care m-a facut praf… Sa va las sa ghiciti ? Hai de data asta sa nu…. Am gasit Kama Sutra !!! Da, Kama Sutra in Iran ! Parca si vad o noua carte – “Reading Kama Sutra in Teheran” ! Ce e interesant, nici prietena noastra din Teheran nu stia ce e aia Kama Sutra, desi era o tipa culta si umblata !

Ultima zi – ultimele ture prin Teheran…. Am fost la Muzeul National, din pacate nimic iesit din comun, sunt cateva lucruri interesante, dar nici pe departe nu este reprezentativ pentru un muzeu al unei culturi atat de impresionante. Am fost intr-un parc de unde era o panorama frumoasa asupra Teheranului. Am fi vrut sa mergem si la muntele Tochal unde o telecabina te duce pana la 3975 metri, schimband de 7 ori telecabina ! Din pacate n-am mai ajuns. In schimb, am ajuns in Marele Bazar de unde am mai luat doua carpete la vreo 5 euro fiecare…

Noaptea am plecat spre Imam Khomeini International Airport de unde am sarit cu Alitalia spre Europa. Din momentul in care avionul a decolat, ca la un semn toate femeile si-au dat jos ce aveau pe cap – straine si iranience deopotriva… Ieseam dintr-o tara contrastanta care traieste in doua universuri paralele – pe de o parte este Iranul oficial, cel condus de ayatolahi, cu femei supuse si in chador, in timp ce acasa isi arunca tot hejabul de pe ele si incepe party-ul… Este o tara ghidata dupa Koran, dar care se inchina la poetul Hafez, are alegeri libere in conditii de cenzura si filtru religios, are o infrastructura pe care si-ar dori-o chiar si o Polonie, dar pe care circula extrem de multe rable, are unele dintre cele mai mari rezerve de petrol din lume, dar importa benzina. Aceeasi oameni care se biciuie pentru a-l plange pe Imamul Hussein sunt cei care care citesc cele mai multe carti de pe mapamond – e drept, nu sunt foarte multe oportunitati de fun in Republica Islamica. Desi regulile relatiei intre barbati si femei sunt similare cu cele din tarile arabe, nu o sa vezi pe fetzele barbatilor acea libidosenie si dorinta tampa de pe fetzele arabilor care cred ca oricarei europence ii va cadea chilotii la un simplu “hello, baby !” In plus, numarul de femei de pe strada este mult mai mare decat in orice tara din Orientul Apropiat.

Cu aceasta inchei povestea calatoriei mele din Iran. Sper ca ati aflat mai multe despre o tara care ne seamana – imaginea ei in strainatate este mult mai proasta decat realitatea. Este poate una din tarile in care merita cu prisosinta sa intri in casele oamenilor si sa interactionezi cu ei, o tara perfecta pentru couch surfing. Asta o sa fac data viitoare cand o sa ajung in Iran…